Deoparte este panslavismul indus de Rusia, odinioarã, pe vremea lui
Stefan cel Mare, un mic voivodat pe cursul superior al râului cu acelasi
nume, de cealaltã parte hungarismul. Revenind la panslavism ne putem
întreba care a fost diferenta cauzalã dintre destinul diferit al rusilor fatã de
acela al românilor. Sã fie spiritul slavon sau noul amalgam mongolo-slav?
Sau poate spiritul aventurierilor din Europa de vest aciuiati pe la curtea
tarilor în secolele XVII - XIX cum spunea Iorga? Sã fie ritul slavon
molesitor doar pentru noi latinii orientului? Indiferent ce vor stabili filozofii
istoriei si culturii, sinteza întruchipatã de Moscova a strivit zeci de popoare
caucaziene, baltice, siberiene si europene.Având în vedere comportarea
complet diferitã în fata istoriei a ortodocsilor români fatã de agresivitatea
ruso - ucraineano - bulgaro - sârbã suntem nevoiti sã cãutãm aceastã
diferentã în altã parte decât în cultul slavon.Cultura slavonã s-a dezvoltat
într-un fel într-o sintezã etnicã slavo-mongolã, si de aici credem noi acea
orientare spre expansiune, spre negare a restului, si în cu totul alt sens pe
stratul daco-roman, asa cum, dealtfel, observa L. Blaga în a sa criticã a
Geticii, în matricea stilisticã a popoarelor indo-europene. În fata acestui
pârdalnic spirit slavo-mongol am cedat pas cu pas, apã dupã apã si teritoriu
dupã teritoriu, Bugul la 1792, Nistrul la l812, Buceagul si Timocul în 1878,
Banatul, Maramuresul istoric (si Câmpia Tisei hungarismului) în 1918,
Bucovina, Herta si Basarabia la 1940 si 1944. Românii au cedat asimilându-se,
conducãtorii politici au cedat din lasitate în cele mai vechi ori mai
recente cazuri.
De cealaltã parte - hungarismul, o alta expresie a intolerantei absolute.
Câteva triburi turano - mongole au bãgat groaza în Europa, astfel încât
rugãciunile evului mediu se terminau invariabil cu implorarea lui Dumnezeu
de a fi feriti de unguri. Triburile se aseazã în Câmpia Dunãrii intr-o mare de
germani, slavi si români. Nevoia de a supravietui sau geniul politic al
Romei, în slujba cãreia se pun, primind în schimb o organizare exemplarã
(ulterior însã o trãdeazã), îi fac sã dezvolte un sistem de asimilare neîntâlnit
în evul mediu altundeva în Europa.
Cu toate acestea dupã eliberarea lor de sub turci de cãtre austrieci,
Offen (Buda) avea cel mult 19% unguri(incluzând si evreii),
majoritatea absolutã a populatiei fiind germanã.
Pe teritoriul fostului regat al Ungariei din evul mediu erau la 1787 doar
29% unguri! Si iatã unul din paradoxurile europene: urmasii unor triburi
mongole asimileazã populatii, net superioare cultural si mult mai numeroase,
în mijlocul Europei în secolul XIX si XX. Abia la cumpãna dintre secolul
XIX si XX ungurii si maghiarizatii trec de 50 % (v. acad. Oskar Iaszi).
1787 I 1869 I 1890 I 1900
unguri si maghiarizati 29% I 44,4% I 48,5% I 51,5%
nemaghiari 71% I 55,6% I 51,5% I 48,6 %
În urma Trianonului în Ungaria de azi mai rãmãseserã în jur de 20 -30%
nemaghiarizati (germani, români, slovaci, croati etc.), ca în 1947 sã mai
rãmânã 10%, iar azi sã mai fie 1-2% de minoritari (si acestia formal,
ei fiind, în fapt, total asimilati).
| media: 5.00 din 3 voturi |
