Mar 8
Acum cativa ani s-a avansat in cercurile asa zis nationaliste – in fond fasciste sadea,
idei ciudate despre aspiratiile evreesti.
In lume si in Romania.
Adica.
1 milion de evrei sunt pregatiti,antrenati si tinuti la frigider,
ca sa invadeze Romania la momentul oportun. =))
Momentul oportun este pericolul atomic, cand tot evreu cu scaun la cap
se gandeste sa scape cumva.
Proverbiala ospitalitate a noastra-romanilor, am uitat-o de mult.
Multi dintre evreii din Israel au fost colegi de munca cu noi,de scoala,de facultate,de plimbat copii cu caruciorulin parc, de drumetii la munte sau la mare.

ACHTUNG !! ACHTUNG !!
PROIECTUL ISRAEL IN ROMANIA A PLECAT LA DRUM…

Evreii vor sa cumpere,sa subjuge, sa imparta sa putiiasca Romania.
Evreii domina piata imobiliara
Evreii domina bancile
Evreii domina agricultura
Evreii domina constructiile, industria alimentara si industria grea de fabricatie a olitelor de noapte pentru batranii asistati sociali…
Controleaza tot,cumpara tot.
Intai vor veni batranii, ca sa ne pacaleasca ca vor sa petreaca ultimii ani in liniste si aer curat,apoi incet incet escadrile de avioane,helicoptere, vor parasuta in case cumparate din vreme cate 1-2 evrei /metru patrat.
Evreii vor cumpara o tara care “nu e de vanzare”
Da, desi romanii au fost cei ce s-au aliniat lozincii “Nu ne vindem tara” a neo-comunistilor din anii 1989 si mai departe
[...]
In mica industrie,in agricultura,in fel de fel de soiuri si sere .
Romanii au stat departe,lasand buruienile sa le invadeze campurile si tiganii sa fure tot ce se putea fura.
Anchilozati intr-o gandire de taran simplu,dependent toata viata lui de vreme sau de stapan, nu a sezizat nici-o clipa potentialul urias al agriculturii-de exemplu- cu pamant neinfectat de pesticide,cu animale hranite natural,cu ape limpezi si aer curat.
Dar strainii au vazut asta si au cumparat pamant-olandezi,arabi din Saudia sau Kuweit,din Anglia sau Turcia.
Au reusit recolte de 10 ori mai mari.
Au reusit soiuri necunoscute in romania

In orce tara si pentru orice popor asta era un indemn,un exemplu….Nu si pentru romani.
Ei au continuat bisnita si mica ciupeala ,au continuat sa stea nestingheriti in carciumi sau sa fuga in strainatae,preferand sa fie slugi si tratati ca atare.
Acum se oftica,il vede pe X -strain-ca are fabrici de cherestea,il vede pe Y-strain- ca are productie mare la hectar,il vede pe Z -strain- ca a adus doiuri de vaci si de porci si de oi de mare randament.
Normal ca se oftica si normal ca in loc sa ia exemplu,cauta vinovatul in cu totul alta parte…

Astia suntem.
Nimic nu ne clinteste.
Nu suntem nemti,nu suntem japonezi,nu austrieci,nu norvegieni
Suntem romani cantatori de balade si cimilitituri
si doritori sa moara si capra vecinului .

Si sa fim vigilenti cand apar primele parasute cu evrei lansati sa cumpere Romania. :)) :)) =))
     media: 4.33 din 3 voturi
Dec 8
Extorting Money from Other Religions

Q : Does Islam require people of other faiths to pay money to support the Muslim religion?

A
: Absolutely. Muhammad very clearly established that people of other religions have to pay a poll tax to Muslims called the jizya, as a reminder of their inferior status. This abrogates an earlier verse stating that there is "no compulsion in religion" and destroys any pretense that Islam is merely a religion and not a political system.


The Qur'an:

Qur'an (9:29) - "Fight those who believe not in Allah nor the Last Day, nor hold that forbidden which hath been forbidden by Allah and His Messenger, nor acknowledge the religion of Truth, (even if they are) of the People of the Book, until they pay the Jizya with willing submission, and feel themselves subdued."

From the Hadith:

Muslim (19:4294) - There are many places in the hadith where Muhammad tells his followers to demand the jizya of non-believers. Here he lays down the rule that it is to be extorted by force: "If they refuse to accept Islam, demand from them the Jizya. If they agree to pay, accept it from them and hold off your hands. If they refuse to pay the tax, seek Allah's help and fight them"

Bukhari (53:386) - The command for Muslims to spread Islamic rule by force, subjugating others until they either convert to Islam or pay money, is eternal: Our Prophet, the Messenger of our Lord, has ordered us to fight you till you worship Allah Alone or give Jizya (i.e. tribute); and our Prophet has informed us that our Lord says:-- "Whoever amongst us is killed (i.e. martyred), shall go to Paradise to lead such a luxurious life as he has never seen, and whoever amongst us remain alive, shall become your master." This is being recounted during the reign of Umar, Muhammad's companion and the second caliph who sent conquering armies into non-Muslim Persian and Christian lands (after Muhammad's death).

Ishaq 956 & 962 - "He who withholds the Jizya is an enemy of Allah and His apostle." The words of Muhammad.


Additional Notes:


According to the esteemed historian Ibn Kathir, Muhammad established the jizya as a means of compensating the "converted" Meccans for their loss of revenue following the total ban of other religions from the Kaaba. This ended the centuries-old tradition of pilgrimages by people of all faiths during the holy months, on which the local economy depended:
Allah, most high, ordered the believers to prohibit the disbelievers from entering or coming near the sacred mosque. On that, [Muhammad's home tribe of]Quraysh thought that this would reduce their profits from trade. Therefore, Allah, most high, compensated them and ordered them to fight the people of the Book until the embrace Islam or pay the jizya. Ibn Katheir, The Battles of the Prophet, p. 183-184

This practice enabled Muhammad and his successors to fund Islamic military expansion and the lifestyle of the religious class through extortion from non-believers. In 630, the prophet of Islam first marched an army into Christian lands in what came to be known as the "Battle of Tabuk." In fact, there was no battle because there was no opposing army. The residents were taken by surprise. Some were killed, and the survivors were forced to pay "protection" money to Muhammad. (Clearly abrogating the previous rule of "no compulsion in religion" that contemporary apologists are so fond of repeating).

Only eleven years after Muhammad's death, his companions swept through North Africa, putting to the sword those who would not submit to Islamic rule. In 643, Tripoli was conquered and the native Christian Berbers were forced to give their wives and children to the Muslims as slaves to satisfy the jizya.

This lucrative extortion racket was practiced down through the centuries and was a part of the brutal Ottoman rule over Christians, Jews and others. The Serbs of Europe were particularly hard hit and often had to hand over their children to satisfy the collector. The children were then converted to Islam and trained as Jihad warriors for use in foreign campaigns (the so-called Janissaries).

In India, well into the 17th century, Muslim tax collectors would also take the wives and children of impoverished Hindus and sell them into slavery for the jizya requirement. The only way for many to avoid losing their families was to convert to Islam. This tremendous discrimination is how Islam made inroads into populations that wanted nothing to do with it.

Technically, there is no such thing in Islam as an innocent non-Muslim, which makes those ballyhooed condemnations of "terror against innocent people" even more useless. There is a basis for protecting the "People of the Book" (originally Jews and Christians, but later extended to Hindus when Muslim leaders realized that killing them was not as profitable as taxing them). These would be those who place themselves completely under the rule of Muslims, relinquishing all rights and agreeing to finance the Muslim expansion. Unfortunately, even this has not been enough to spare religious minorities from extreme persecution and massacre.

Traditionally the collection of the jizya occurs at a ceremony that is designed to emphasize the subordinate status of the non-Muslim, where the subject is often struck in a humiliating fashion. M.A. Khan recounts that some Islamic clerics encouraged tax collectors to spit into the mouths of Hindu dhimmis during the process. He also quotes the popular Sufi teacher, Shaykh Ahmad Sirhindi:
"The honor of Islam lies in insulting the unbelief and the unbelievers (kafirs). One who respects kafirs dishonors Muslims... The real purpose of levying the Jizya on them is to humiliate them... [and] they remain terrified and trembling." Islamic Jihad

The Qur'an makes it clear that the collection of jizya is is the ideal relationship between Muslims and non-Muslims. The verse mandating this (9:5) occurs much later than the verse stating that there is "no compulsion in religion" (2:256), meaning that it takes precedence and abrogates what came before. Therefore, Islamic purists such as Hamas and the Taliban wish to reinstate the jizya.

Contemporary Muslim apologists rely greatly on the earlier "no compulsion in religion" verse when attempting to portray Islam as peaceful, and are thus reluctant to admit that the jizya is a penalty for not being Muslim. They usually fall back on claiming that the jizya is merely a tax paid to the government - glossing over the fact that this "tax" was imposed on the basis of religious status and was nearly always a much greater burden than that required of Muslim citizens. The interesting thing about this rhetorical strategy is that it directly contradicts any pretense that Islam is merely a religion and not a political system.
     media: 5.00 din 2 voturi
Dec 8
Deoparte este panslavismul indus de Rusia, odinioarã, pe vremea lui
Stefan cel Mare, un mic voivodat pe cursul superior al râului cu acelasi
nume, de cealaltã parte hungarismul. Revenind la panslavism ne putem
întreba care a fost diferenta cauzalã dintre destinul diferit al rusilor fatã de
acela al românilor. Sã fie spiritul slavon sau noul amalgam mongolo-slav?
Sau poate spiritul aventurierilor din Europa de vest aciuiati pe la curtea
tarilor în secolele XVII - XIX cum spunea Iorga? Sã fie ritul slavon
molesitor doar pentru noi latinii orientului? Indiferent ce vor stabili filozofii
istoriei si culturii, sinteza întruchipatã de Moscova a strivit zeci de popoare
caucaziene, baltice, siberiene si europene.Având în vedere comportarea
complet diferitã în fata istoriei a ortodocsilor români fatã de agresivitatea
ruso - ucraineano - bulgaro - sârbã suntem nevoiti sã cãutãm aceastã
diferentã în altã parte decât în cultul slavon.Cultura slavonã s-a dezvoltat
într-un fel într-o sintezã etnicã slavo-mongolã, si de aici credem noi acea
orientare spre expansiune, spre negare a restului, si în cu totul alt sens pe
stratul daco-roman, asa cum, dealtfel, observa L. Blaga în a sa criticã a
Geticii, în matricea stilisticã a popoarelor indo-europene. În fata acestui
pârdalnic spirit slavo-mongol am cedat pas cu pas, apã dupã apã si teritoriu
dupã teritoriu, Bugul la 1792, Nistrul la l812, Buceagul si Timocul în 1878,
Banatul, Maramuresul istoric (si Câmpia Tisei hungarismului) în 1918,
Bucovina, Herta si Basarabia la 1940 si 1944. Românii au cedat asimilându-se,
conducãtorii politici au cedat din lasitate în cele mai vechi ori mai
recente cazuri.
De cealaltã parte - hungarismul, o alta expresie a intolerantei absolute.
Câteva triburi turano - mongole au bãgat groaza în Europa, astfel încât
rugãciunile evului mediu se terminau invariabil cu implorarea lui Dumnezeu
de a fi feriti de unguri. Triburile se aseazã în Câmpia Dunãrii intr-o mare de
germani, slavi si români. Nevoia de a supravietui sau geniul politic al
Romei, în slujba cãreia se pun, primind în schimb o organizare exemplarã
(ulterior însã o trãdeazã), îi fac sã dezvolte un sistem de asimilare neîntâlnit
în evul mediu altundeva în Europa.
Cu toate acestea dupã eliberarea lor de sub turci de cãtre austrieci,
Offen (Buda) avea cel mult 19% unguri(incluzând si evreii),
majoritatea absolutã a populatiei fiind germanã.
Pe teritoriul fostului regat al Ungariei din evul mediu erau la 1787 doar
29% unguri! Si iatã unul din paradoxurile europene: urmasii unor triburi
mongole asimileazã populatii, net superioare cultural si mult mai numeroase,
în mijlocul Europei în secolul XIX si XX. Abia la cumpãna dintre secolul
XIX si XX ungurii si maghiarizatii trec de 50 % (v. acad. Oskar Iaszi).

1787 I 1869 I 1890 I 1900
unguri si maghiarizati 29% I 44,4% I 48,5% I 51,5%
nemaghiari 71% I 55,6% I 51,5% I 48,6 %

În urma Trianonului în Ungaria de azi mai rãmãseserã în jur de 20 -30%
nemaghiarizati (germani, români, slovaci, croati etc.), ca în 1947 sã mai
rãmânã 10%, iar azi sã mai fie 1-2% de minoritari (si acestia formal,
ei fiind, în fapt, total asimilati).
     media: 5.00 din 3 voturi
Nov 15
Nu evreii sunt vinovati de decaderea in care a ajuns populatia Romaniei . Romani, cautati vinovatul in voi insiva!NU v-au furat evreii munca, cinstea si demnitatea. Nu evreii va tin zi si noapte prin carciumi si cluburi, nu evreii v-au invatat sa furati in vremurile bune ale socialismului, cand carati zi si noapte, in 3 schimburi, fabrica acasa, pentru ca erati “producatori, proprietari si beneficiari”, nu evreii v-au invatat vanzatori de tara si de neam,nu evreii v-au impiedicat sa invatati temeinic la scoala, ca sa nu ramaneti analfabeti si incompetenti dar cu diplome cumparate. Invatati ca evreii, munciti ca evreii, faceti performanta in toate domeniile ca evreii si sustineti financiar toata economia planetei ca evreii, apoi sa va comparati cu ei. Hrisoavele de la batrani sunt necesare dar nu suficiente , ele singure nu conving pe nimeni. Meritele lui Burebista si ale lui Mircea cel Batran sau Stefan cel Mare sunt straine azi romanilor nostri. Nu va temeti ca daca ar invia Tepes si ar face dreptate, ar ramane f. putina populatie in tara asta? Nu conteaza ce natie esti dar e un dezastru sa fii hot, betiv, puturos si tradator. Ce o sa fure evreii de la romani?LENEA? Ce a mai ramas de furat pe aceste meleaguri?


     media: 5.00 din 7 voturi
May 30
'' Un Acord de Pace între Israel şi ''Palestina'' este imposibil. Deoarece la baza conflictului se află o motivaţie religioasă.NU istorică, nici politică, nici măcar economică. Atât, religioasă.''
     media: 5.00 din 9 voturi
May 29
Când era copil, Theo Haser era membru loial al Hitlerjungend, Tinerii Hitlerişti. Totuşi, bântuit de ororile Holocaustului, a decis să se convertească la iudaism.
Theo îl idolatriza pe Hitler. Când Fuhrerul a vizitat Munchen-ul, el şi tatăl lui erau în primul rând, înghesuindu-se să-i strângă mâna. "Ştiam că, dacă l-aş fi atins, nu m-aş fi spălat câteva luni", îşi aminteşte bătrânul.
70 de ani mai târziu, dorindu-şi să facă pace cu trecutul lui nazist, Theo s-a convertit la iudaism. "Mi-am dorit să fac parte dintr-o comunitate, a fost ceva ce nu am simţit în toată viaţa mea. Nu am simţit că fug de ceva, ci dimpotrivă, că fac parte din ceva cu totul nou", spune bărbatul.
Theo a avut o copilărie fericită în Germania. Împreună cu sora lui, care a devenit lider al tineretului, a fost un membru loial al Tinerilor Hitlerişti. Tatăl lui ocupa o poziţie înaltă în Partidul Nazist.

Probabil că aveam vederi antisemite

Când era tânăr, parcă uitase complet că societatea din care făcea parte era complice la omorârea a milioane de evrei. "Nu se vorbea despre nimic care avea legătură cu Holocaustul. Era ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic", îşi aminteşte el. Genocidul care avea loc nu îi afecta în nici un fel familia sau viaţa comunităţii. Abia după câţiva ani a început să simtă povara pe care au simţit-o mulţi germani în anii de după război.
În anii '50, Theo a plecat din Germania în Marea Britanie , unde şi-a dezvoltat o companie de catering şi s-a căsătorit a doua oară, cu Patricia.
Femeia crescuse într-o comunitate de evrei, dar a hotărât ca adultă să treacă la iudaism.
Înainte să o întâlnească pe Patricia, bărbatul nu avusese prieteni evrei şi nici nu îşi dorea prea tare. "Am crescut într-un mediu antisemit, probabil că şi eu aveam vederi antisemite, numai că nu vorbeam vreodată despre asta. Deci n-aveam nimic de-a face cu evreii", recunoaşte Theo. Totul s-a schimbat când a fost invitat să meargă în Israel, cu Patricia şi cu câţiva prieteni evrei.
În prima noapte în Ierusalim, Theo nu reuşea să adoarmă. "Mă simţeam ca lovit de fulger", îşi aminteşte el. Sub el, era cel mai sfânt loc al evreilor, Zidul Plângerii. Şi-a amintit poveştile din Biblie, de pe vremea când avea numai câţiva ani, ca băiat de altar într-o biserică catolică.

Ce ţi-a luat aşa mult?

După acea noapte, s-a întors în Marea Britanie, hotărât să se convertească.
Când a discutat cu rabinul comunităţii, omul i-a spus: "Ce ţi-a luat aşa mult?". Procesul de convertire a durat patru ani, timp în care bărbatul a învăţat ebraică şi a studiat Torah din scoarţă în scoarţă. Atunci şi-a dat seama de ororile pe care germanii le făcuseră evreilor.
"Trăiesc mereu cu sentimentul că nu voi înţelege niciodată de ce poporul meu a făcut asta poporului evreu, chiar mă supără lucrul ăsta", spune Theo.
Înainte de ceremonia de convertire, a cerut să facă o baie rituală- mikveh. "Aproape m-am înecat, pentru că simţeam că e prea multă murdărie în mine".Totuşi, nici apoi nu s-a simţit mai bine.
După ce s-a convertit, Theo a simţit nevoia să îşi consolideze apartenenţa la comunitate. A decis să-şi organizeze un Bar Mitzvah, o ceremonie pentru tinerii evrei, care îşi fac trecerea către maturitate. Avea 62 de ani. Când stătea în faţa celorlalţi şi citea din Cartea Sfântă, a spus: "Acum sunt evreu".
De când s-a convertit, Theo a mers din sinagogă în sinagogă, vorbindu-le oamenilor despre Holocaust. Când vorbeşte în faţa unei congregaţii, îi întreabă: "Sunt sau nu evreu?".
Primeşte acelaşi răspuns de fiecare dată: "Nu-ţi face griji, Theo, eşti unul dintre noi". "Asta îmi şi doresc", mărturiseşte bărbatul.
     media: 5.00 din 8 voturi
Apr 20
Puncte de vedere ale Hamasului

- Israelul nu are drept la existenţă.
- Comunitatea Mondială este bună numai pentru gesturi umanitare faţă de restriştea ce Israelul o provoacă locuitorilor din Fasia Gaza.
- Fatah este o organizaţie care trebue să fie sub Hamas şi nu invers.
- Pace cu un stat care nu există? Eventual un armistiţiu cu inamicul Sionului
- Lumea Arabă trebue să refacă pagubele provocate de Israel, Israel ce trebuie condamnat pentru crime împotriva umanităţii.

Puncte de vedere ale Israelului:

- Hamas este o organizaţie teroristă, deci nu este partener de negocieri
- Comunitatea Mondială trebue să condamne această Organizaţie, recunoscînd numai Fatah-ul
- Hamas trebue să înceteze orice fel de ostilităţi faţă de statul suveran Israel, iar Comunitatea Mondială trebue să condamne Hamasul pentru orice încălcare a suveranităţii statului Israel.

În aceste condiţii, oricat de imparţiala aş dori să fiu, consider că numai o forţă Internaţională poate să rezolve deocamdată un armistiţiu în zonă.

După ce lucrurile vor lua o întorsătură paşnică, iar Hamasul și Fatah-ul vor ajunge la o coexistenţă se va putea ajunge la negocieri cu Israelul. Aşa cum încheierea discuţiilor de Pace dintre Israel şi Fatah sunt imprevizibile, tot atat de imprevizibilă este rezolvarea problemei din Fasia Gaza.
     media: 5.00 din 7 voturi
Apr 9
Ordon:



Arestarea oricărui infractor descoperit de organele Securităţii Statului poate fi efectuată numai în urma aprobării prealabile din partea şefului organului M.A.I., pe baza mandatului de arestare şi percheziţie, emis de procurorul respectiv.
Unităţile MAI care cer arestări şi percheziţii sunt obligate a înainta odată cu mandatul de arestare şi autorizaţia de percheziţie şi o notă pentru orientarea lucrătorilor operativi asupra particularităţilor obiectivului, de care trebuie să se ţină seama în efectuarea operaţiei.
Individul ce urmează a fi reţinut, trebuie să fie verificat la evidenţa serviciilor din direcţie, iar atunci când există materiale, acestea se folosesc la întocmirea planului. Înaintea întocmirii planului de operaţii este necesar ca datele ce există asupra obiectivului să fie reverificate prin investigaţii suplimentare.
În acele cazuri, când sunt folosiţi informatorii, prin aceştia este necesar să se stabilească comportarea individului, semnalmentele, dacă posedă arme sau otrăvuri, aşezarea camerelor, intrările şi ieşirile, legăturile apropiate şi adresele lor etc.
După ce au fost stabilite toate datele necesare, se întocmeşte un plan schematic în care se indică căile de acces spre casă, posturile ce vor fi organizate, aşezarea camerelor, intrările şi ieşirile, precum şi alte locuri unde ar putea să se ascundă individul.
În ultima parte a planului se va arăta: care lucrător operativ răspunde de efectuarea operaţiei; se va trece numărul necesar de lucrători operativi pentru executarea misiunii (menţionându-se dacă este nevoie de participarea femeilor); se va descrie modul în care se va efectua operaţia; ce îmbrăcăminte trebuie folosită (în uniformă militară, civilă sau deghizată); ce mijloace de transport vor fi folosite şi până unde (specifice regiunii unde se desfăşoară operaţia); armamentul necesar în operaţie, precum şi sarcina fiecărui lucrător operativ în parte.
Şeful grupei sau echipei de operaţie trebuie să asigure grupei (echipei) sale lanterne, trusă de medicamente, sigiliu, ceară, formulare de procese-verbale şi alte obiecte necesare operaţiei.
Planul se aprobă de conducerea direcţiei, iar după aceasta şeful grupei (echipei) de operaţii instruieşte în mod amănunţit pe fiecare lucrător operativ. Este necesar să existe fotografia sau descrierea individului ce urmează a fi arestat, pentru a fi aduse la cunoştinţă lucrătorilor operativi.
În cazuri speciale, când este necesar, se recomandă să participe împreună cu grupa (echipa) de operaţii, un organ din partea Direcţiei informative şi un organ de anchetă, care au cunoştinţă de anumite împrejurări în legătură cu găsirea corpurilor delicte (armelor, documentele) etc.
3
Deplasarea la locul operaţiei se face cu mijloace de transport corespunzătoare locului unde se desfăşoară operaţia, pentru a nu se atrage atenţie.
Mijloacele de transport trebuie să fie lăsate la o distanţă oarecare, luându-se măsuri de camuflare, iar lucrătorii operativi se deplasează la locul operaţiei în grupe mici.
Conform planului, o parte din lucrătorii operativi ocupă locurile din jurul casei unde domiciliază individul, pentru a împiedica dispariţia lui sau a complicilor lui, luarea de legături, ascunderea de obiecte ce prezintă interes pentru organele MAI, atacarea de către complici a lucrătorilor operativi ce efectuează operaţia în casă etc.
Trebuie să se introducă în practică regula de a se pătrunde în casa sau locuinţa în care domiciliază individul, folosindu-se administratorul de imobil, portarul, responsabilul de stradă etc.
Pătrunderea conspirativă şi rapidă în casa sau locuinţa individului ajută la succesul operaţiei şi împiedică pe individ să distrugă materialele ce prezintă interes operativ.
În mod excepţional se poate pătrunde în locuinţă, dându-se calitatea de organ de miliţie.
Cu ocazia pătrunderilor nu se stă în dreptul uşii, deoarece individul ar putea să deschidă foc.
După intrarea în locuinţa individului, şeful grupei (echipei) de operaţii identifică individul ce urmează a fi arestat, îşi declină calitatea şi prezintă mandatul de arestare şi autorizaţia de percheziţie, precum şi legitimaţia organelor MAI. Arestatul semnează de luare la cunoştinţă pe mandat, indicând şi data.
„Arestul este luarea sub pază în modul stabilit prin lege, în vederea împiedicării persoanelor acuzate să se sustragă de la cercetări sau judecată, să ascundă urmele crimei sau să continue activitatea criminală.”
Membrii familiei arestatului, precum şi toate persoanele care se găsesc în momentul arestării în apartamentul lui trebuie să fie legitimate. Acei care nu au acte de identitate , vor fi reţinuţi pe loc până la identificarea lor la domiciliu sau la locul de muncă etc.
Persoanele care, deşi au acte de identitate, totuşi, sunt suspectate că ar avea legături cu activitatea duşmănoasă a arestatului, vor fi de asemenea reţinute pe loc, în scop operativ, iar despre acest fapt se va raporta conducerii. Persoanele care au acte de identitate şi nu sunt suspecte, vor fi reţinute până la terminarea operaţiei, iar după aceea vor fi eliberate, luându-li-se numele şi adresa.
După ce se prezintă mandatul de arestare şi autorizaţia de percheziţie arestatului şi semnează de luare la cunoştinţă, se invită din rândul vecinilor doi martori-asistenţi şi în prezenţa lor se va face percheziţionarea lui, iar în cazul când situaţia o cere, se percheziţionează toate persoanele prezente. Acest lucru se hotărăşte de către şeful grupei (echipei) de operaţii.
„Percheziţia este acţiunea de cercetare în vederea căutării şi găsirii corpurilor delicte şi a altor materiale compromiţătoare, precum şi pentru descoperirea criminalului ascuns”.
Percheziţia trebuie începută cu îmbrăcămintea. Materialele ce interesează organele M.A.I. pot fi ascunse în gulere, revere, căptuşeli duble, cusături late, bandaje pe mâini şi pe picioare, în tălpile încălţămintei, tocuri găurite, căptuşeală etc.
Percheziţia corporală se efectuează de persoane de acelaşi sex cu arestatul.
Se recomandă ca în timpul percheziţionării persoanelor bolnave să asiste medicul şi în funcţie de starea sănătăţii persoanei ce urmează a fi arestată, să se
4
hotărască dacă se transportă la spitalul închisorii sau din ordin superior se organizează paza la domiciliu.
Persoanele care urmează a fi arestate şi percheziţionate, după percheziţie corporală, sunt aşezate în aşa fel încât să se excludă orice posibilitate de a comunica între ele, de a-şi face semne, sau să atace lucrătorii de operaţii care efectuează percheziţia.
Totuşi, toate aceste persoane trebuie să se afle în încăperea în care se efectuează percheziţia, pentru a vedea toate acţiunile lucrătorilor operativi care efectuează percheziţia.
Toate rudele şi cunoscuţii obiectivului, aflaţi în casă, sunt aşezaţi în aşa fel încât să nu aibă posibilitatea să comunice între ei sau să facă semne, nu numai cu obiectivul, dar şi între ei.
După ce s-a făcut percheziţia corporală, şeful grupei (echipei) de operaţii dă ordin să fie începută percheziţionarea locuinţei, magaziei, beciului, grădinii etc.
O parte din lucrătorii operativi supraveghează persoanele prezente şi comportarea individului în timpul percheziţiei. De asemenea, se reţin persoanele ce intră în casă în timpul operaţiei.
În timpul percheziţionării încăperilor este necesar să fie cercetaţi minuţios pereţii, tavanul şi podeaua. Pentru a controla pereţii, unde se presupune existenţa ascunzătorilor, este necesar ca aceste locuri să fie ciocănite, deoarece locurile goale dau rezonanţă deosebită. În caz de necesitate, în acelaşi fel vor fi controlate podeaua şi tavanul. Este necesar să fie controlate sobele, pereţii sobelor, coşurile, podurile, pervazurile ferestrelor, cutiile jaluzelelor etc.
Fotoliile şi saltelele trebuie controlate cu ajutorul unui ac lung. În timpul controlului meselor, noptierelor, dulapurilor şi a altor piese ale mobilei, se va avea în vedere descoperirea pereţilor sau sertarelor duble.
În cărţi, se va vedea dacă nu cumva există însemnări între rânduri, bilete între pagini, dacă nu cumva foile sunt lipite una de cealaltă.
Pentru găsirea de armament ascuns sau a altor obiecte metalice, poate fi folosit detectorul (aparat de căutare mine).
Un mare ajutor îl poate da în timpul operaţiei supravegherea atentă a arestaţilor sau membrilor lor de familie, deoarece, de regulă, în momentul când lucrătorul operativ care face percheziţia se apropie de locul unde individul a ascuns ceva, acesta îşi manifestă îngrijorarea.
În cazul când, după pătrunderea în casă sau locuinţă, individul nu va fi descoperit, se organizează post capcană, iar prin persoanele ce se află în casă, prin informatori, prin investigaţii, se iau măsuri pentru reţinerea individului.
„Postul capcană este instalarea secretă a lucrătorilor operativi în scopul arestării prin surprindere a individului urmărit”.
De regulă, în postul capcană se numesc doi sau mai mulţi lucrători operativi, în funcţie de caracterul crimei şi numărul criminalilor căutaţi.
Înainte de a se organiza postul capcană, lucrătorii operativi trebuie să studieze obiceiurile casei (când se stinge lumina, în ce cazuri rămâne uşa deschisă, cine deschide uşa, când se trag obloanele etc.) şi să se respecte aceste obiceiuri. Lucrătorii operativi ce se află în post capcană nu au dreptul să discute cu persoanele ce se află în casă, decât numai dacă aceasta este necesar din punct de vedere al muncii. Ei nu trebuie să primească de la aceste persoane mâncare sau să aibă legături cu persoane din exteriorul casei. Schimbarea lucrătorilor operativi din postul capcană trebuie să se efectueze, de regulă, noaptea.
5
Rezultatul percheziţiei depinde în mare măsură de atenţia şi conştiinciozitatea cu care o vor efectua lucrătorii operativi cărora li s-a încredinţat operaţia. Lucrătorii operativi trebuie să ţină seamă că criminalii cu experienţă îşi găsesc sau construiesc abil ascunzătorile.
În timpul percheziţiei se ridică armele de foc şi albe, armele de vânătoare, aparatele fotografice camuflate, aparatele de radio-emisie, corespondenţa personală a arestatului, fotografiile şi negativele fotografice, la aprecierea şefului grupei (echipei) de operaţie, diferite scheme şi desene tehnice care au legătură cu cauza pentru care este arestat individul, chimicale, documente personale, documentele ce aparţin întreprinderilor şi uzinelor, literatură interzisă, valută străină, metale preţioase şi bijuteriile de mare valoare, formularele de documente şi ştampilele diferitelor organizaţii, documente pe alte nume, muniţiile (explozibil, cartuşe, praf de puşcă etc), hârtii suspecte că ar fi scrise cu mijloace chimice, precum şi alte obiecte care pot dovedi vinovăţia arestatului.
Pe cărţile, scrisorile, fotografiile şi alte documente ridicate, la cererea şefului grupei (echipei) de operaţii, arestatul scrie cu mâna proprie următorul text: „Ridicat de la mine în timpul percheziţiei”, pune semnătura şi data. În cazurile când se ridică obiecte care nu pot fi semnate, se întocmeşte un proces-verbal care este semnat de arestat. Atunci când individul ce urmează a fi arestat lipseşte, pe lucrurile, scrisorile, cărţile şi alte obiecte ridicate, semnează membrul de familie cel mai apropiat. Aceasta este necesară, pentru ca individul să nu poată nega corpurile delicte ridicate la percheziţie, atât în timpul anchetei, cât şi în timpul procesului. Rezultatul percheziţiei se consemnează în proces verbal în prezenţa martorilor-asistenţi (modelul se anexează), menţionându-se toate obiectele ce urmează a fi ridicate.
În procesul-verbal de percheziţie se vor trece condiţiile în care au fost găsite obiectele ridicate (ascunse, îngropate etc.), iar în situaţia când la percheziţie au fost ridicate şi obiecte de valoare , se va specifica în procesul-verbal în mod detaliat, toate caracteristicile obiectelor ridicate. Aceasta, pentru ca să existe garanţia identificării acestor bunuri.
Procesul-verbal se întocmeşte în 4 exemplare şi se semnează de lucrătorii operativi care au efectuat percheziţia, de arestat şi de martorii-asistenţi. Participarea martorilor-asistenţi la percheziţie este necesară, pentru a nu da posibilitatea arestatului de a face declaraţii provocatoare la adresa lucrătorilor operativi care au efectuat percheziţie, precum şi pentru a confirma că percheziţia a fost făcută în mod obiectiv.
Un exemplar al procesului-verbal de percheziţie se predă rudelor celui arestat, iar atunci când aceştia nu există, se menţionează faptul în procesul-verbal.
După efectuarea percheziţiei se întocmeşte un proces verbal de inventarierea averii celui arestat, în care se trec toate bunurile mobile şi imobile. În cazul când arestatul posedă materiale de mare valoare, ca: obiecte de aur, argint, cristale, pietre scumpe, bijuterii, covoare scumpe, tablouri de mare valoare şi alte lucruri de preţ, se trec şi ele în opis, însă presupunând că ele ar putea fi înstrăinate, înlocuite sau deteriorate, aceste obiecte se pun într-o ladă, dulap sau încăpere care se sigilează şi se dau în primire persoanei care ia în păstrare toate bunurile arestatului, acesta răspunzând în faţa organelor în drept de păstrarea lor.
Procesul verbal de inventariere a tuturor bunurilor arestatului (opisul averii) se întocmeşte în 4 exemplare, dintre care un exemplar se dă custodelui, care dă şi o declaraţie de păstrare a bunurilor (ambele modele se anexează).
Atunci când arestatul are familie, alimentele şi banii rămân asupra familiei în măsura unui minim de existenţă pe durata de timp prevăzută de lege, echivalent cu timpul legal stabilit pentru anchetă.
6
Acel care efectuează percheziţia, trebuie să aibă în vedere, atunci când după arestare rămân membri ai familiei şi în special copii, că este necesar să li se lase şi îmbrăcăminte, mobila necesară, veselă şi obiecte casnice.
Dacă în locuinţa sau casa unde a domiciliat arestatul nu rămâne nimeni, se întocmeşte proces-verbal de inventariere în prezenţa martorilor-asistenţi şi arestatului, apoi casa sau locuinţa se sigilează, iar sigiliul care s-a aplicat, se predă în păstrare unei persoane demne de încredere, din vecinătate. Apoi, lucrătorul de operaţii predă o copie de pe procesul-verbal de inventariere şi declaraţia de primire în păstrare, a sigiliului aplicat, organelor Serviciului „C”, care imediat trimite un delegat la domiciliul arestatului. Acesta, împreună cu lucrătorul de operaţii şi persoana care a luat în păstrare sigiliul, ia în primire toate bunurile, verificându-le după procesul-verbal de inventariere, iar după aceea sigilează locuinţa sau casa. Din acel moment, toată răspunderea pentru averea arestatului, rămâne asupra organelor Serviciului „C”.
După terminarea operaţiei este necesar ca arestatul să-şi ia îmbrăcămintea şi lenjeria necesară, iar în caz că nu le are, să se întocmească un proces-verbal.
Transportarea celui arestat la închisoarea de anchetă, trebuie să se facă cu autoturisme, autodube sau în vagoane penitenciar, compartimentate.
Nu trebuie să se uite că criminalii periculoşi se transportă cu cătuşe.
După terminarea operaţiei, arestatul este dus la închisoare şi se predă ofiţerului de serviciu pe închisoare, împreună cu o copie a mandatului de arestare. Ofiţerul de serviciu pe închisoare dă o notă de primire a arestatului.
Se menţionează că banii, valuta străină şi obiectele de valoare ridicate la percheziţie se depun de lucrătorii de operaţii în termen de 24 ore de la ridicarea lor, în centrală, la Serviciul Special din Direcţia Financiară, iar în regiuni, lucrătorul special din cadrul Secţiei Financiare, însărcinat cu această problemă, primind de la acesta o recipisă de primire-predare, conform ordinului Ministrului Afacerilor Interne, nr. 297 din 14 decembrie 1954.
Organului de anchetă i se predă: mandatul de arestare şi autorizaţia de percheziţie (cu semnătura celui arestat, de luare la cunoştinţă), originalul procesului-verbal de percheziţie şi ceea ce a fost ridicat cu prilejul arestării şi percheziţiei. Dacă s-a făcut inventarierea bunurilor, se predă şi exemplarul original al opisului întocmit.
Anchetatorul face menţiunea de luare în primire a obiectelor ridicate la percheziţie, pe acel exemplar al procesului-verbal de percheziţie care rămâne la serviciul sau grupa de operaţie.
La Serviciul sau Secţia „C” se predă [predau] copii de pe mandatul de arestare şi autorizaţia de percheziţie, cu menţiunea închisorii de anchetă, de primire a arestatului, copia procesului-verbal de percheziţie, copia opisului bunurilor inventariate, declaraţia pentru luarea în primire a bunurilor şi recipisa de primire-predare de la Serviciul Special.
Şeful grupei (echipei) de operaţii raportează în scris conducerii direcţiei sau serviciului, despre terminarea operaţiei, depunerea arestatului la închisoare, depunerea valorilor la Serviciul Special, armelor sau altor corpuri delicte, predate organului de anchetă, precum şi despre comportarea arestatului.
Pentru fiecare arestat se întocmeşte un dosar în care trebuie să existe: nota trimisă de unitatea care a cerut arestarea, materialele rezultate în urma investigaţiilor şi verificărilor preliminare, planul operaţiei, copia procesului-verbal de percheziţie şi a opisului bunurilor, nota de primire a arestatului la închisoare cu semnătura ofiţerului de serviciu pe închisoare, recipisa de primire-predare de la Serviciul Special şi raportul şefului grupei (echipei) care a efectuat operaţia.
7
Dosarul se păstrează timp de trei ani, după care se distruge pe bază de proces-verbal.
Evidenţa arestaţilor se ţine pe bază de registre, în ordine alfabetică şi pe ani.
Şefii organelor operative MAI, precum şi lucrătorii de operaţii, vor aplica întocmai directiva asupra arestărilor şi percheziţiilor.
Directiva va fi adusă la cunoştinţă aparatului central şi exterior operativ MAI.



Ministrul Afacerilor Interne
General-locotenent
Alexandru Drăghici



Proces-verbal de percheziţie


Astăzi, ziua……………luna………………anul……………..la……………..
Noi,…………………………………………………………………………….
din Ministerul Afacerilor Interne, în baza mandatului de arestare şi percheziţie nr………………..din…………………….aprobat de…………………………………..
Procuror al…………………………în prezenţa asistenţilor……………………………
Am efectuat arestarea şi percheziţionarea lui…………………………………………..
născut la…………………….în…………………….fiul lui……………………………
şi al…………………………de profesie……………….domiciliat în…………………
str………………………….nr……………etaj…………..apart………………………..
Au fost percheziţionate………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………..
Percheziţia a început la ora …………………şi s-a terminat la ………………..
În urma efectuării percheziţiei au fost descoperite şi ridicate următoarele:
- La percheziţia corporală:
1. …………………………………………………………………………………
2. …………………………………………………………………………………
3. …………………………………………………………………………………
4. ………………………………………………………………………………….
- La percheziţia domiciliară *)
1. ……………………………………………………………………………………….
2. ……………………………………………………………………………………….
3. ……………………………………………………………………………………….
4. ……………………………………………………………………………………….
Dacă au fost pretenţii faţă de lucrătorii operativi……………………………………….
…………………………………………………………………………………………..
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 4 exemplare, spre cele legale. Un exemplar din procesul-verbal de percheziţie l-a primit **)……………………………………………………………………………….




Ofiţer de Securitate Asistenţi
Arestat





Proces-verbal
(Opisul averii)



Astăzi, ziua……………luna………………anul……………..la……………..
Noi,…………………………………………………………………………….
din Ministerul Afacerilor Interne, în baza mandatului de arestare şi percheziţie nr………………..din…………………….aprobat de…………………………………..
Procuror al…………………………în prezenţa asistenţilor……………………………
………………………………………………………………………………………….
am procedat la opisarea bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea lui………………………………………născut la………………………………………
în ………………………………, fiul lui ……………………şi al ……………………
de profesie……………………………..domiciliat în………………………………….
Str……………………………nr. ………………etaj…………………apart…………..
după cum urmează:
1. ……………………………………………………………………………………….
2. ……………………………………………………………………………………….
3. ……………………………………………………………………………………….
4. ……………………………………………………………………………………….
5. ……………………………………………………………………………………….
6. ……………………………………………………………………………………….
7. ……………………………………………………………………………………….
8. ……………………………………………………………………………………….
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, cu……………………poziţii, în 4 exemplare, spre cele legale.
Un exemplar l-a primit………………………………..din……………………………..
str……………………………….nr…………………….. care a primit lucrurile în păstrare.



Ofiţer de Securitate Arestat
Asistenţi
Custode






Declaraţie



Subsemnat…………………………………………..născut la…………………
în …………………………….fiul lui…………………………şi al…………………...
de profesie…………………………….domiciliat în…………………………………..
9
str……………………………….nr…………………etaj…………….apartament…….
iau sub răspundere personală, în păstrare temporară, până la primirea indicaţiilor M.A.I., lucrurile ce aparţin……………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………..
conform opisului pe care l-am primit.


(data) (semnătura)

.............. .................
     media: 5.00 din 1 vot
Apr 9
Ministerul Afacerilor Interne deţine date în legătură cu faptul că unii conducători ai organelor M.A.I. nu iau măsurile necesare pentru a organiza arestările şi percheziţiile în cele mai bune condiţiuni. Din această cauză, în munca grupelor (echipelor) de operaţii au loc lipsuri serioase care constau în aceea că o parte din lucrătorii operativi, ignorând răspunderea personală pentru sarcinile încredinţate, nu se pregătesc suficient pentru efectuarea operaţiei, nu asigură o blocare perfectă a obiectivelor, se efectuează percheziţii superficiale, lipsind organele de anchetă şi justiţie de material probatoriu, nu se respectă regulile privind comportarea în posturile capcană, se manifestă uneori tocirea vigilenţei în timpul escortării celor arestaţi şi altele. Astfel, s-a dat posibilitatea ca indivizii ce trebuiau arestaţi şi percheziţionaţi să ascundă materiale ce demască activitatea lor criminală sau să se sustragă arestării, continuând în acest fel activitatea lor duşmănoasă împotriva statului nostru.
Arătăm câteva exemple:
- Trecându-se la arestarea unui individ, fără o cunoaştere temeinică a obiectivului şi cu lucrători operativi neinstruiţi la blocare făcând zgomot, individul sesizându-se a deschis foc asupra organelor noastre, apoi printr-o ieşire dosnică, necunoscută organelor de operaţii, a dispărut.
- Cu ocazia unei arestări s-a constatat că individul căutat nu se află acasă. Soţia lui fiind interogată, a declarat că bărbatul ei a dispărut cu 2 ani în urmă de la domiciliu şi de atunci nu se mai ştie nimic despre dânsul.
1
Echipa de operaţii s-a mulţumit cu acest răspuns, nu a făcut o percheziţie mai minuţioasă în casă şi nici nu au fost cercetaţi cei care frecventau casa, pentru ca ulterior, în anchetă să se stabilească că individul căutat se afla în casă, fiind ascuns într-o sobă de teracotă, unde îşi aranjase o ascunzătoare.
- În altă misiune, neasigurând o blocare totală a obiectivului, individul ce trebuia arestat a ieşit din încercuirea organelor noastre pe o scară de serviciu, în momentul în care se făcuse pătrunderea prin intrarea principală.
- O echipă de operaţii a trecut la arestarea unui infractor, fără a avea stabilit prin organele informative dacă acesta se află la domiciliu. Făcându-se descinderea, s-a constatat că individul nu era acasă şi s-a organizat post capcană. Lucrătorii operativi s-au culcat, iar atunci când infractorul a venit, găsindu-i dormind, a dispărut.
- Fiind căutat un individ la domiciliul lui, nu a fost găsit, fapt pentru care s-a organizat un post capcană în casă. Seara, venind o vecină a cerut o căldare pe care o împrumutase celui în cauză cu două zile înainte. Unul din lucrătorii operativi din postul capcană, trecând peste regulă - că ei nu trebuie să fie văzuţi de nimeni - a ieşit afară, pe terasă, pentru ca să aducă căldarea. În acest timp, individul căutat venea spre casă, dar observând pe terasa apartamentului său o persoană străină, şi-a dat seama că în casă se află organele de securitate şi imediat a dispărut, neputând fi găsit decât după mult timp.
- În cadrul unui alt post capcană, neţinându-se seama de obiceiurile casei, s-au aprins toate luminile, iar storurile nu au fost lăsate. Individul căutat apropiindu-se de casă, a observat cum era luminat apartamentul său, şi-a dat seama că se petrece ceva neobişnuit, nu a intrat în casă şi a dispărut.
- Fiind arestat un individ urmărit pentru spionaj, i s-a făcut o percheziţie în casă. Deşi lucrătorii operativi fuseseră preveniţi că trebuie să găsească o serie de materiale compromiţătoare şi, deci, percheziţia trebuia să fie cât mai minuţioasă, aceştia au efectuat-o în mod superficial, negăsind nimic.
După retragerea lucrătorilor operativi, cei rămaşi în casă au scos materialele respective care fuseseră ascunse într-o maşină de gătit, distrugându-le.
- Unui alt individ i s-au făcut repetate percheziţii corporale şi domiciliare şi totuşi nu au fost găsite materialele de spionaj. La anchetă, cel arestat a recunoscut că aceste materiale le avea ascunse în cusăturile cearşafurilor şi a hainelor, unde fiind căutate, au fost găsite.
- În alte cazuri, atunci când şefii de grupe (echipe) şi lucrătorii operativi sunt conştienţi de atribuţiile lor profesionale, se obţin în muncă rezultate pozitive.
De exemplu:
- Pentru efectuarea unei arestări, grupul de lucrători de operaţii s-a prezentat la domiciliul individului dar nu a fost găsit. O rudă a individului care domicilia la aceeaşi adresă a declarat că nu ştie unde se află individul. Efectuându-se o percheziţie minuţioasă, lucrătorii de operaţii au mutat un dulap mare şi greu, dedesubtul căruia, în podea era o deschizătură ce ducea la ascunzătoarea unde se găsea individul. Fiind descoperit, a deschis foc de armă, însă, în acelaşi timp, unul din lucrătorii operativi a aruncat asupra lui o plapumă, imobilizându-l, după care a fost dezarmat şi arestat.
Studiindu-se dulapul respectiv, s-a observat că fundul lui se deschide, iar prin deschizătura respectivă intra individul. După aceea, aşeza fundul la loc, îl fixa cu nişte cârlige speciale, apoi în dulap se aruncau diferite obiecte vechi .
- În altă operaţie, individul a reuşit să dispară înainte de pătrunderea în obiectiv. Stabilindu-se că el trebuie să treacă neapărat pe la croitor, unde avea un palton, organele de operaţii s-au folosit de acest lucru şi au organizat un post în
2
atelierul de croitorie, camuflându-se ca lucrători şi clienţi. Individul a venit şi în momentul când îşi proba paltonul, a fost dezarmat şi arestat.
- La o percheziţie, fiind controlată uşa unui răcitor, lucrătorii operativi s-au sesizat că şuruburile fuseseră montate de curând. Demontând tabla care acoperea uşa, s-a găsit o ascunzătoare unde erau păstrate o serie de materiale foarte importante.
Cu ocazia altor percheziţii, datorită orientării lucrătorilor operativi, au fost descoperite materiale compromiţătoare într-o statuetă, în alt caz în spatele unui lavoar, tablouri etc.
     media: 5.00 din 3 voturi
Apr 8
Metodele mai frecvente prin care duşmanul ascunde comunicările transmise prin corespondenţă, sunt: scrierea cu cerneală simpatică, indigoul alb, textul convenţional, coduri, cifrul, hârtia şablon, limbajul timbrelor etc.
Scrisoarea cu cerneală simpatică este o metodă des folosită. Prin cerneală simpatică se înţelege orice substanţă care la scris nu lasă urme vizibile, dar care apar în urma unui control efectuat cu diferite mijloace fizice şi chimice.
Gama cernelurilor simpatice este foarte variată. Se pot întrebuinţa unele medicamente ca: piramidon, salicilat, hipermanganat etc. sau apă, zeamă de lămâie, urină, salivă, apă zaharată, alcool etc.
Compoziţia cernelii simpatice se schimbă de îndată ce se bănuie că secretul ei a fost descoperit.
Comunicările scrise cu cerneală simpatică sunt ascunse cu dibăcie şi pentru a nu stârni bănuiala, textele scrise cu cerneală vizibilă sunt adeseori banale (scrisori familiare, de dragoste, scrisori cu scris de copil etc.).
Între rânduri, în spaţiile rămase libere şi uneori chiar peste scrisul vizibil, se scriu comunicările cu cerneală simpatică. În cazul când acest mod de comunicare nu este prestabilit, expeditorul face anumite semne cu scopul de a indica destinatarului existenţa scrisului simpatic.
Un anumit fel de a pune data, o simplă subliniere, ruperea sau îndoirea hârtiei într-un colţ, anumite cuvinte etc., pot servi drept indicaţii.
Astfel: un individ din S.U.A. trimite în R.P.R. o scrisoare în limba maghiară. În text apărea cuvântul Czitron care era dat ca numele unui rabin (şi care în limba maghiară înseamnă lămâie1). Cenzorul respectiv nu a bănuit nimic şi a dat drumul scrisorii. La controlul fizico-chimic s-a constatat că scrisoarea conţinea text simpatic scris cu lămâie. În acest caz cuvântul Czitron indica existenţa scrisului simpatic.
Alt individ dintr-o ţară capitalistă trimitea unei persoane din R.P.R. scrisori bătute la maşină cu spaţii mari între rânduri, iar hârtia scrisorii era ruptă puţin într-un colţ. Textul era banal. Cenzorului i s-a părut suspectă scrisoarea şi a supus-o controlului fizico-chimic. S-a dovedit că era scrisă cu cerneală simpatică. Ruperea hârtiei în colţ indica scrisul simpatic prin care se făceau comunicări foarte importante.
În urma controlului fizico-chimic s-a putut descoperi activitatea unei bande de traficanţi de valută ce activau pe teritoriul ţării noastre. Această bandă avea legături în
1 Corect: „citrom” (nt. C.N.S.A.S.).
2
toată ţara, dar mai ales într-una din regiunile ţării. Membrii ei primeau corespondenţă din trei ţări capitaliste. Mijlocul de legătură era scrisul simpatic care apărea între rândurile unor scrisori familiare, scrise pe foiţă.
Constatându-se că legăturile acestora erau foarte intense şi că fiecare scrisoare era trimisă pe alt nume, s-a trecut la controlul fizico-chimic toate scrisorile aparţinând Regiunii X. S-au descoperit, astfel, aproape toate legăturile acestei bande, deşi ele se schimbau cu fiecare scrisoare.
Indigoul alb, este de asemenea un mijloc de scriere ascunsă. Indigoul alb este o coală albă de hârtie, îmbibată cu anumite substanţe chimice care se suprapune pe o altă coală şi prin apăsare se imprimă scrisul invizibil. Scrisoarea nu poartă nici un fel de urme. Numai prin tratare cu anumite substanţe chimice apare scrisul.
Textul convenţional este un alt mijloc ascuns prin care se transmit comunicări, cu scopul de a le sustrage vigilenţei cenzorului. Cel interesat compune un text obişnuit care să nu dea deloc de bănuit. Acest text este convenit între expeditor şi destinatar, având alt înţeles decât cel care apare la prima vedere.
Descoperirea scrisului real cere multă atenţie şi isteţime din partea cenzorului. Cu toată grija duşmanului de a ascunde cât mai bine textul real, foarte adesea, rămân în textul convenţional contraziceri sau situaţii neverosimile, care atrag atenţia cenzorului şi care duc de obicei la descoperirea textului real.
Iată câteva exemple de text convenţional utilizat în legăturile dintre agenţii serviciilor de informaţii capitaliste:
Într-o scrisoare cu un text familiar găsită într-un colet poştal, apărea următoarea frază : „Rufele pe care ţi le trimit trebuie să le speli pentru că sunt murdare”.
Fraza aceasta a apărut suspectă şi neverosimilă. Controlându-se atent rufele despre care era vorba, s-a[u] găsit în cusătura unei bluze, instrucţiuni de spionaj scrise cu cerneală simpatică.
Cenzurându-se în mod regulat scrisorile trimise în străinătate de un individ din R.P.R., s-a constatat că acesta comunica mereu ştiri în legătură cu 2 copii. Cercetându-se pe teren, s-a constatat că expeditorul nu avea nici un copil şi că sub forma aceasta, el transmitea în mod regulat informaţii în legătură cu capacitatea de apărare a R.P.R., iar cei doi copii erau denumiri convenţionale date Armatei Sovietice şi Armatei R.P.R.
În limbajul convenţional, duşmanii din interiorul ţării, comunică deseori în străinătate ştiri în legătură cu cei arestaţi, vorbind în scrisori despre cei bolnavi, din spital etc.
O serie de alte amănunte care întregesc informaţia, duc însă la descoperirea semnificaţiei reale a acestor informaţii.
Exemplu: într-o scrisoare se scria între altele: „X este bolnav de 5 luni şi mai are de stat în spital încă 8 luni. Am consultat un doctor mare şi deşi i-am promis o sumă importantă, nu a putut să facă nimic pentru a reduce timpul de stat în spital”. Precizarea termenului a dat de bănuit cenzorului. S-a constatat că era vorba de comunicări în legătură cu un arestat.
Alt exemplu: un individ din Bucureşti trimitea într-un oraş din ţară o scrisoare în care se folosea de noţiuni din istoria antică pentru transmiterea de comunicări. El utiliza numele unor zei ca Diana (zeiţa vânătorii), Prometeu (zeul focului), Pluton (zeul infernului) etc., pentru a descrie unele acţiuni, ţinând seama de semnificaţia acestor zeităţi.
Astfel de scrisori suspecte sesizate organelor operative duc la descoperirea acţiunilor duşmanului.
3
Codurile sunt scrieri secrete care apar sub diferite forme. Una din aceste forme este folosirea de cuvinte şi fraze cu alt înţeles – arbitrar – iar adevăratul lor sens este imposibil de înţeles dacă nu se ştie ce se presupune prin fiecare cuvânt separat, prin fiecare expresie a codului.
De obicei codul se bazează pe o carte sau dicţionar şi descifrarea lui se face prin aşa-zisa „cheie”.
În cartea de coduri sunt trecute cuvintele sau literele codificate, cu echivalentul lor real. De exemplu: absolut = 1318 ; acceleraţi = 3891 ; adresa = 9416 ; aerian = 2900 ; agricol = 1985 etc.
Din motive de precauţiune, cartea de coduri se schimbă foarte des.
În textul codificat apar uneori un şir de cuvinte sau litere fără nici o legătură între ele.
Exemplu: într-o scrisoare apar un şir de cifre: 5/7, 8/3, 10/2 etc. Pentru descifrare, atât expeditorul, cât şi destinatarul folosesc aceeaşi carte, de obicei un dicţionar. Cifra 5 indică pagina din dicţionar, iar cifra 7 rândul în care se află cuvântul respectiv. La fel 8/3, 10/2 etc. Înlocuind fiecare a doua cifră cu cuvântul respectiv din dicţionar, apare comunicarea.
Se poate utiliza la fel orice carte, însă în acest caz se indică printr-o cifră şi poziţia cuvântului în rând, astfel că apar grupe de câte trei cifre.
Codurile pot ascunde ideile atât de bine, încât ele nu ies niciodată la iveală, dacă se pierde cartea de coduri. Forma sub care apar codurile atrage însă atenţia cenzorului şi unele din scrisorile codificate au dus la căderea agentului.
Codul muzical se poate de asemenea utiliza pentru comunicări secrete. Notele muzicale pot constitui un cod. Ele se trimit sub formă de partituri, fie la diverse persoane, fie pe adresele unor edituri, de unde apoi ajung în mâna celui interesat.
Prin plăci de patefon trimise prin poştă se pot transmite informaţii. Cântece special alese, pot masca un anumit cod.
Cifrul, ca şi codul, are menirea de a ascunde informaţiile. Cifrul constă dintr-o înlocuire a literelor cu cifre, semne sau chiar litere cu alt înţeles (substituţie); sau dintr-o schimbare a locului literelor, obţinându-se un amestec de litere pe baza unei reguli convenţional stabilite între corespondenţi (anagrama sau transpoziţia).
Substituţia poate fi simplă (monoalfabetică) atunci când fiecare literă este reprezentată printr-un singur semn, exemplu : a = x ; b = n ; c = l etc., sau a = 18 ; b = 25 ; c = 03 etc.
Uneori cifrul este mai complicat:
a) Polivalent, când fiecare literă are mai multe valori, a = 11, 25, 48; b = 18, 29, 65; etc.
b) Polialfabetic, când valorile literelor se schimbă treptat în cursul mesajului. Pentru aceasta este necesară o „cheie”, adică o regulă de bază convenţională, care însoţeşte cifrul combinându-se cu el.
Anagrama apare uneori ca o grupare de litere, într-o figură geometrică sau se poate ascunde sub diverse jocuri rebusiste.
Afară de sistemele de mai sus se mai foloseşte de unii şi cifrarea dublă sau supracifrarea.
Pentru a se descifra textul este necesar a se descifra mai întâi supracifrarea şi apoi cifrarea de bază. Acestea sunt numai câteva din multiplele posibilităţi de cifrare a textelor.
Deşi se părea că cifrul ascunde perfect ideile transmise, s-au găsit chiar pentru sistemele cele mai complicate metode de descifrare, care cer însă o muncă perseverentă, pe baza unui studiu special.
4
Ca şi la cod, cheile cifrului se schimbă foarte des, pentru a nu putea fi descifrate.
Dat fiind importanţa scrierilor cifrate sau codificate trebuie acordată atenţie oricăror manuscrise sau imprimate – ziare, reviste, cărţi – chiar celor progresiste, trimise pentru a nu atrage atenţia asupra lor, pot conţine comunicări secrete. Unele înţepături făcute pe ziare sau cărţi, pot avea un anumit înţeles. De asemenea, „ Mica Publicitate ”, jocurile rebusiste sau diversele reclame din ziare, pot servi ca mijloace în transmiterea comunicărilor.
Astfel, o organizaţie de spionaj dintr-o ţară capitalistă, utiliza pentru transmiterea instrucţiunilor către agenţii din R.P.R., ziarele progresiste pe care le trimitea în R.P.R. La controlul atent s-a observat că aceste ziare prezentau pe pagina interioară înţepături fine cu acul. Aceste înţepături formau litere, care puse una sub alta, dădeau textul instrucţiunilor. S-au descoperit astfel legăturile acestei organizaţii de spionaj din ţara noastră.
De aceea, orice tipărituri sau manuscrise suspecte, chiar dacă apar inofensive, trebuie trimise fără întârziere pentru expertiză.
Limbajul timbrelor. Un anumit fel de a aşeza timbrele pe plic poate constitui o indicaţie sau un cod. De cele mai multe ori, aşezarea acestora are o formă neobişnuită şi atrage atenţia cenzorului. În unele cazuri însă, numai plasarea lor în colţul stâng sau drept al plicului poate să aibă o anumită semnificaţie.
În aceste cazuri este mai greu de tras concluzia de la prima scrisoare şi este necesară urmărirea atentă a mai multor scrisori.
Sub timbrele de pe plic se pot ascunde microfilme care conţin rapoarte întregi, fotocopiate în miniatură. Uneori aceste rapoarte sunt scrise chiar pe dosul timbrelor.
Exemplu: un marinar, cetăţean străin, care naviga pe Dunăre, ruta Giurgiu – Viena, trimitea din fiecare port românesc cărţi poştale ilustrate, cu salutări, la aceeaşi adresă din străinătate.
Părându-i-se suspect acest lucru, cenzorul a verificat cu multă atenţie cărţile poştale ilustrate şi a descoperit că pe dosul timbrelor erau scrise informaţii destinate unui centru de spionaj imperialist, cu privire la navigaţia română.
Coletele poştale. Afară de scrisori şi presă, pentru ascunderea comunicărilor, păstrarea şi crearea de legături, duşmanul foloseşte şi coletele poştale.
În ultimul timp organele noastre de Securitate au descoperit metoda de transmitere a instrucţiunilor de spionaj prin scrierea cu cerneală simpatică pe cămăşi, feţe de pernă etc., ce se trimit în colete. De asemenea, se introduc informaţii în diferite obiecte din colete.
Prin controlarea atentă a coletelor s-a descoperit că un centru de spionaj dintr-o ţară imperialistă, transmitea instrucţiunile agenţilor din R.P.R., folosind un tub de pastă de dinţi pe care-l trimitea în colete, alături de alte obiecte. Ceea ce a dat de bănuit a fost faptul că acest tub era mai uşor decât cele obişnuite. Desfăcându-se, s-a constatat că în loc de pastă de dinţi, conţinea hârtii cu instrucţiuni de spionaj.
Într-un alt caz, instrucţiunile au fost descoperite într-o pensulă de bărbierit, care a atras atenţia deoarece era prevăzută cu un ghivent ce nu exista la pensulele obişnuite.
Desfăcând ghiventul s-au găsit în mâner instrucţiuni de spionaj.
Retransmiterea scrisorilor. O altă metodă de legătură între serviciile de informaţii imperialiste şi agenţii lor din interiorul ţării, se face prin aducerea în ţară a scrisorilor din străinătate pe alte căi decât pe calea poştei. De obicei sunt folosiţi marinarii de pe vapoarele româneşti sau străine, curierii diplomatici care beneficiază 5
de imunitate diplomatică la controlul organelor vamale, însoţitorii treburilor internaţionale, însoţitorii avioanelor cu cursă regulată etc.
Acest fel de scrisori aduse în ţară sunt apoi retransmise pe calea corespondenţei interne cu scopul de a camufla legăturile destinatarului cu străinătatea.
Exemplu: o scrisoare adusă în ţară şi transmisă prin circuitul poştal intern, era din partea unui trădător fugit din ţară, pus în slujba serviciilor de spionaj imperialiste, care transmitea instrucţiuni (scrise cu cerneală simpatică) unui agent, să organizeze fuga din ţară a unor elemente urmărite de organele de Securitate pentru activitatea lor trădătoare.
     media: 5.00 din 1 vot

pagina urmatoare >>

X
Termeni si conditii de utilizare